Către viscol

 Un dor vecin cu tine mă apasă,
 pe latura opusă a gândirii treze.
 Și fug de el, să nu auzi de mine,
 cum zbier și nu-l las tainic să viseze.
 
 Amoruri împletite grav pe bolțile de gheață,
 suspină-n fuga mea cu piedici alienare.
 Căci te tot caut prin mări de lacrimi oarbe,
 Și nu-ndraznesc să calc pe pajiști cu verdeață...
   
 melodic, firea mea ascunsă printre file,
 rostește rugăciuni fără cuvinte...
 Nu-s păsări, nume, arbori și nici zile,
 S-audă ruga mea de dor fierbinte..
 
 Ce nostalgie-n sepia mă cuprinde,
 și-un dor vecin cu tine mă apasă...
 Pe latura opusă a gândirii treze,
 Alerg să-l prind și nu îl las să iasă.