Celui care pleacă

 Iubirea noastră-n versuri mi se pierde,
 se scandă acum în plin refugiu V.
 M-agăț cu dor de trupul tău lunatic,
 cu anii mei de copilandră verde,
 căci dorul tău, în mine e empatic.

 Rămâi aici, și nu pleca spre lume,
 Căci lumea-i călăuză zbuciumată,
 Și mi te va fura, și-mi vei uita de nume,
 De zâmbet, de figura-n râsu-mi îmbibată.  

 Când stihul meu, cumva te va străbate,
 zâmbește lin, zâmbește-i cu tandrețe...
 Ascunși de zei, vom plânge-n el păcate,
 Și vom privi spre nouri cu blândețe,
 căci dorul meu, în tine e empatic,
 cu anii mei de copilandră verde...