Cădeam anevoios prin sine,
Un vid mă contopea cu ceaţa,
Pe când mişcam înzăpezită,
De valsul vechi ce alină viaţa..
După mult timp mă înmuiam în mine,
şi regăseam tăciuni ai clipelor,
Ascunşi acum prin piept şi vine.
De amplul zbor al zilelor.
De timp se vor răci,
Şi mă vor alunga din mine,
Prin vise albe şi sărace,
Ce nu mă vor trezi la tine..
Şi amintirea lor se afundă-n rai,
prin soarele de piatră,
Căutând refugiu peste lumi,
şi palida mea treaptă ...
6 comentarii:
We have a good poetry!
:)
But not very good.
Cel puţin 50 de ani de poezie mai ai în faţă şi începutul se arată promiţător!
Se spune des.. Mai vedem noi:)
O să mor de curiozitate!
Nu muri, cred ca mai avem nevoie de tine!:)
Trimiteți un comentariu