"Priveşte-n zare uriaşe piscuri,
Acum vestesc în lumi solemna oră,
Menite-au fost ca înaintea nostră
Să guste din cereasca auroră.
Acum spre ale Alpilor poiene,
Lumină nouă, caldă-naintează
Încet, încet pătrunde pretutindeni.
Acum e-aici. Şi aurita-i rază,
Mă face să mă-ntorc orbit de ea...
Aşa e, când speranţa neînfrântă
Aprinsă de supremul vieţii dor
La porţile-mplinirii larg deschise
Tumultoasă trece pragul lor."
(Goethe- Faust)
sâmbătă, ianuarie 29, 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Ca un pariu...
Apoi urmează restul; suferinţa!
Odată îndemnul creat, omul în optimismul său crede în viitor, acesta ca o ceaţă îl rătăceşte, ceea ce vede el este de fapt prezentul, dar omul nu ştie!
Ai vazut/citit Faust?:)
Faust de Goethe, cea mai originală operă de la Homer până la modernişti, desigur că şi Dante este tot în faţă, dar parcă ideea de "pact cu diavolul" îmi place mai mult.
intradevar!:)
Trimiteți un comentariu