Un murmur de brumă,
ce cade pe frunza pictată în moarte..
amplifică unda boemă,
Şi-mi picură-n cale
Căderi de cristale-ntr-un mod monoton.
Muzica sferelor
se joacă în palmele mele,
se pierde prin cercuri de timp,
revine prin arii mai grele,
şi cade în praful de stele..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
da ....
Poezia care-mi şopteşte, care îmi "murmură" mult timp după ce am citit-o.
Trimiteți un comentariu