În timpul sferelor perfecte,
Unde-şi pictează mâine glasul,
Reflexia umbrei în obiecte.
Vise curbate se alintă
Între mireasma brazilor,
În care oamenii imită,
Şi azi culoarea zeilor.
Unirea mâinilor de îngeri,
foşneşte-n corp spre nemurire
iar repetând iluzia firii
alt anotimp în oglindire.
Un Phoenix contopit în gânduri,
Etern redă un verde susur,
Până când Cronos cade-n trupu-i
Evaporând al său contur.
O briză-n spiritul lumesc,
concentric în vazduh se-agită
Ca un balaur pitoresc,
muşcând din coada infinită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu