Through the sorrow all through our splendour
Don't take offence at my innuendo

sâmbătă, noiembrie 20, 2010

Cu vocea stinsă-mi chem eternul

Cu vocea-mi stinsă chem eternul..
Încremenită-n sfântul scrin,
Adus la mine însuşi zeul,
Ţesut cu albul de satin.
 
Un gând firav de mandolină,
Pitit în cer, căutând mereu,
O lume din argint, divină,
Ascunsă-n asfinţitul meu,
Cernută însă pe-o colină,
Ascunde clopotele firii,
Într-un eter al nemuririi.
 
Într-un eter al nemurii,
Ascunde clopotele firii,
Cernută însă pe-o colină,
Ascunsă-n asfinţitul meu
O lume de argint divină,
Pitită-n cer, căutând mereu,
Un gând firav de mandolină.

Ţesut cu albul de satin,
Adus la mine însuşi zeul
Încremenită-n sfântul scrin,
Cu vocea stinsă-mi chem eternul.



 

6 comentarii:

Scorchfield spunea...

Frumos!

Herta Lucescu spunea...

Multumesc..

Kalliope spunea...

care-i farmecul? Nu-l inteleg! Faptul ca ai revenit inapoi cu versurile in ultimele strofe... asta ma inspaimanta...

Herta Lucescu spunea...

:) e un exercitiu.. mai mult pentru mine, in legatura cu jocul de cuvinte si simetria versurilor/strofelor.

Intelesul e interpretabil, normal..

Vrei sa iti expun ideea mea despre ceea ce am scris? Bine.

In primele strofe imi strig eternul si nemurirea, pe cand in ultimele imi chem sfarsitul.. "Stinsa-mi" ar trebui sa sugereze sfarsitul..

Sau, cum interpreta altcineva: E ca un ciclu al vietii.. copilarie-batranete..

Bineinteles, versurile au fost scrise intr-o stare tipica de-a mea. Nu m-as mira sa inspaimante cititorul.

Vlad spunea...

Poate ca insasi ideea de revenire la spiritul copilaresc al vietii(jocul) iti mentine speranta de continuitate in viata. E adevar ca e inspaimantatoare, insa e o incantare pentru o stare profund ascunsa...doar cei care traiesc asemenea momente vor intelege. Frumos...

Herta Lucescu spunea...

Multumesc..