Through the sorrow all through our splendour
Don't take offence at my innuendo

joi, mai 20, 2010

Ispita asta cotidiană

... ce înger ne poate salva din abisul acesta violet?

Bătrâni ce-şi caută sfârşitul prin mijloace de transport în comun, femei ce-şi abandonează copiii în gări pline de paraziţi fără viitor, copii care-şi pierd inocenţa de la vârste fragede.

O muzică născută doar din himerele acestea absurde începe sa cuprindă aripile umane deasupra cerului. Oare câţi observă că se distrug uşor în fiecare secundă a existenţei lor? Dar dacă ar mai exista ascultarea de sine, omul-animalul acesta cu aripile morale tăiate- şi-ar schimba cursul spre nirvana sa. Şi ce folos? E mai uşor aşa.. cu doctrina lor inserată în sânge încă de când deschidem prima dată ochii. Generaţia de mâine va crede că lumea a fost aşa încă de la fiinţa primordială. Amalgamul ăsta de religii pline de "învăţăminte" care ne sunt introduse împotriva voinţei noastre.. Până la urmă, omul e o fiinţă liber cugetătoare. Ce caută ei în gândurile noastre deja fosile?

Toate, dar absolut toate ne vor fi străine în fericire.


Un comentariu:

kid4ever spunea...

ai dreptate..numai un inger ne poate salva din abisul acesta violet..