Târziu, spre apus se zări elegantă.
Pe umeri purta greutăţi reci.
Paşea minunată pe vise pătate,
De gânduri prin care tu treci..
O umbră solidă îi luă frumuseţea,
De tânăr mărgăritar.
Iar lumea condusă în pletele ei,
Dansează confuză,
Cântând lângă noul altar.
Amintirea copilăriei,
se-agită prin lumile sale.
Zile trecute prin chei..
Zile trecute de zei,
o caută spre desfătare.
Gabrielei
