Gânduri spre Dorina

Amurgul presărat cu picuri de lumină...
Îngere! Lumea mea se-avântă prin rană.. Lumea mea toată, se scurge prin timp...
Chipul acela angelic, trezeşte firu-mi de-amintiri şi...cândva, prin timp mai răsună muzica sferelor pe care o uitasem..

Copiii cu chipuri albastre, parcă trimişi spre Antartica...îţi cântă lângă marea de cristal, prin care ai înotat atunci...spre mine. Mă-ntreb, de ce pata roşiatică din cer se micşorează încă, atât de târziu?

Ascunde-mă sub mantia ta de aripi pure, divina mea!
Atât de grabnică viaţa şi totuşi..atât de lung drumul spre tine, îngerul meu..