Diurn-obtuz / Nocturn-confuz

"Ea : Oare când am mai privit norii alegând?
Parcă a trecut un veac..
Oare de ce-i privim şi acum cu atâta dor?..
El : Lumile noastre se duc spre infinit,
Se materializează şi se transformă în etern platonic,
un etern colorat, pictat, micşorat...
Ea : Dar luminile oarbe ce ne inundă retina, ce sunt?
El : Suntem noi, nu vezi?
Ochii tăi..reci diamante apoase
Unde te-ai evaporat, suflete?
Ea : Cândva obişnuiam să-ţi dau crezare..
Tu spirite, străin imi eşti..
Dar oare,
îţi sunt eu caldă în continuare?
El : Căldura ta s-a stins demult..
Eterul ăsta spulberat de tine..
Te-a metamofozat, copila mea..."

--

Cerul acela din luna lui mai,
Se vărsa grabnic peste suflete,
Iar clepsidra îşi blocă timpul...

În spatele copacilor, tinerii
Aşezati pe petalele florilor,
Curgeau leneşi..

Ca de obicei, se ivi soarele
şi le luă vieţile..
Le puse deoparte şi le zâmbi..

Se aşeză apoi pe tonul de raze
si caută cu privirea luna ce-l cauta şi ea empiric,
Voia să-i reaprindă căldura cu mâna sa de foc..

--
"Ea: Spirite, caută-mă!
Gerul din mine mă-ngrozeşte...
Căldura ta-mi lipseşte!
Mă iartă spirite..mă iartă..

El : Lumina mea te caută!
Exilul tău e-n noapte,
Salvarea ta..departe!"