Lieduri angelice

 Şoapte de îngeri se frâng,
 în liniile vagi de safir,
 Se-ascund serafimi în mormânt,
 Se sting aplecaţi spre cuvânt.
 
 prin luna ce cade în nopţi,
 armuri îmbrăcate-n cleştar,
 voinice se pierd lopătând,
 spre vise şi sori ce tresar.
 
 Cu viscol în suflet se pierd,
 şi alte fiinţe cu robe de vânt,
 cu spiritul lor îmbibat în pământ,
 se sting, aplecate-n cuvânt.
 
 Un marş funerar se înalţă,
 şi lumile cerului pier,
 în lumile noastre cu aer nătâng,
 se-aud serafimii cum plâng.