Through the sorrow all through our splendour
Don't take offence at my innuendo

vineri, februarie 11, 2011

Flămânzii

Şi dac-aş trece prin sufletul tău
Ca printr-un vis de decembrie,
Cu ce te-ai alege din spiritul meu,
În clarul sfârşit de noiembrie?

Ce dacă pădurile mele-s bătrâne?
Corabia mea din arborii trişti,
Cu greu mă mai poate susţine,
De când te-ai trezit să-mi exişti.

Şi poate tu, cerb inefabil,
Rege-al pădurii doreşti să devii,
Dar cât e probabil,
Ca tu, chiar acela să fii?



6 comentarii:

Scorchfield spunea...

Acteon a fost un mare vânător, a surprins-o pe Artemis pe când se îmbăia într-un lac din mijlocul pădurii, datorită acestei nechibzuinţe a fost transformat în cerb, câinii de vânătoare rămaşi deodată fără stăpân au sfâşiat cerbul...

Herta Lucescu spunea...

Am observat de mai demult ca iti place mitologia:D

Scorchfield spunea...

Pentru că mie mi-a plăcut cerbul din poezia ta :)

Herta Lucescu spunea...

Nu, nu din aceasta cauza iti place mitologia. Sunt sigura:)


Da, e superb cerbul...

Kalliope spunea...

Si acest cerb ce face? E activist la C.O.?

Herta Lucescu spunea...

Acest cerb e liber sa faca ce doreste.. Astfel incat poate fi si activist la C.O.:)