Pe piedestalul comorilor eline,
Erup şi urlă culturile latine,
Unde-n viitor se vor stârni furtuni,
Cernute poate-n soclul aceloraşi străbuni.
În purgatoriul veşted al timpurilor line,
Deschise-n strălucirea a saptelor coline,
Se-nălţă vagi cetăţi din cântul-graniţă,
Ca lungi secunde vechi, ţinute-n temniţă.
Răspunsul gândului străbate visele,
Triumful infinit ce-nalţă soarele,
Se-afundă răvăşit, întins către speranţă,
Chemând spre nesfârşit, eterul plin de viaţă..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu