Pe piedestalul comorilor eline,  
 Erup şi urlă culturile latine,
 Unde-n viitor se vor stârni furtuni, 
 Cernute poate-n soclul aceloraşi străbuni. 
 
 În purgatoriul veşted al timpurilor line, 
 Deschise-n strălucirea a saptelor coline, 
 Se-nălţă vagi cetăţi din cântul-graniţă, 
 Ca lungi secunde vechi, ţinute-n temniţă. 
 
 Răspunsul gândului străbate visele, 
 Triumful infinit ce-nalţă soarele, 
 Se-afundă răvăşit, întins către speranţă, 
 Chemând spre nesfârşit, eterul plin de viaţă.. 
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
 


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu