Trei ochi miopi în legătură,
privesc miraţi în veștedul popas
al vieţii, posibilă frântură...
dintr-o chilie a tainicului glas.
Pe creanga mea,
ascunsă-n adormire pală,
se joacă grea,
în rochie de migdală,
o reverie..desculţă,
ascunsă-n pioase vremuri,
în plin sezon de arşiţă,
în plin sezon de cercuri.
vineri, decembrie 03, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Ce melodie, nu? E preferata mea , inca o postare foarte placuta ochiului , keep it up.
Multumesc.
Imi place mult melodia...
Felicitari pentru postare !
Turmentatul lui Caragiale :)
Părerea mea; lasă poezia fără "imagini mişcătoare", fără înlocuitori de tip zaharină, o poză merge, ceva din mediul uman, din dorinţa ta...
Poezia ta este mai amplă fără catalizatori!
Multumesc pentru parere!:)
eu doar te iubesc! draguta piesa:) heh.
Trimiteți un comentariu