Mă adâncesc
în gânduri pure şi
cobor pe linii verzi.
Gândesc
şi.. doar azi,
nu-ţi mai cer să mă vezi.
sâmbătă, septembrie 25, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"O reverie colectivă, la care fiecare să-şi aducă visul lui, de-acasă." V.B.
Un comentariu:
Părăsim realul pentru întoarceri, la fel ca zborul, el există pentru că păsările se întorc la cuib, dacă ele -păsările ar locui în nori, poate că nu le-am vedea niciodată şi am uita de zbor prin asta :)
Trimiteți un comentariu