Îngeri,
cu picuri de lumină,
stopiţi marea mulţime!
Drumul meu,
pavat cu inimi ruginite,
se-ntinde până la marea de sticlă.
Atâtea amintiri pierdute
printre rânduri goale
prin ramuri crescute,
în copaci de cristal!
vineri, iulie 30, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Aici, la tine, respir altfel de aer. E o altfel de lume. Ar fi banal sa-ti multumec pentru ca respir. Si bombastic.
Zic atat - bine ca esti.
..ce mirare ca sunt.
(Iti multumesc..)
Trimiteți un comentariu