Picuri de parfum,
se preling balustrada timpului,
de unde privim
apusul zilelor ce
au trecut şi au venit candva..
Oamenii,
grabiţi să-şi părăsească fericirea,
aleargă timpul.
Peste inimile lor se-aştern
pietre ingheţate..
Iar noi,
le zâmbim..
îi invităm în lumea noastă verde..
Dar ei nu ne văd...
Pietrele îi orbesc si îi transformă în statui.
Deci, ne-am spus noi..
trebuie sa rămânem în coconul sufletelor
-Lumea noastră.
vineri, aprilie 02, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu