Adam şi Eva

Cuvintele ei,îl caută empiric.
Suspinu-i femeiesc
rasună frenetic,
prin camera goală,
prin timpul lumesc.

Cuvintele-l cheamă,
L-ademenesc...
prin unda lor calmă,
spre desfatare..
Lumina ei,
-cetate de iubire-
Luceşte pe inimi,
presus de fire.

Prematur,
moartea se-avântă-n contur,
Orbeşte,
întregul în dânsa păşeşte...

Începutul,
sihastru îşi caută sfârşitul.
Întregul,
menţine-n mâna lui eterul...
Omul,
uşor abandonează trupul.
Timpul,
remodelează grabnic lutul.