asfintit

Lumina sferei de cristal coboară.. Fiecare pată de întuneric doboară. Nimfa o aşteaptă cu braţele întinse, Încercând să o îngroape în mii de vise. Lumina coboară tăcută spre ea, Sub picioarele ei se întinde marea. Apa care se clatină cu dor, Îi mângâie tălpile uşor. Nici o briză nu îndrăzneşte, De a sa prezentă să dea veste. Puternica lumina o slăbeşte, Iar ea dezamăgită se opreşte..