Boscheţii..ca buruienile vieţii,
Se îmbină placut cu peretii
Care se înalţă spre cer
Ca niste floricele de fier
Verde crud,aerul rasuna
Totusi parca iti canta in struna
La numarul patru sute cinci
De pe strada aceea cu scoici
Legate de obloanele prafuite
Ale caselor cu afise vechi lipite
De ani intregi privesc la cer
Si inca nu am simtit acel ger
Care ucide totul in juru-i
Si isi urmeaza incet firu-i
O sa astept in continuare
Si o sa am foarte mare rabdare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu