Paşii sunetului
puternic izbiţi
de-un soare etern,
se-avântă moale-n faţa trupului.
Mişcările-s tern în infern..
Ritmuri
şi zâmbete ale omului,
se mişcă prin sala,
mânate prin mii de viori.
Corpuri,
inexistenţe ale spiritului,
se izbesc greoi de tavan,
în triluri
şi-n paşi vioi
se-ntorc în celulă,
tot câte trei..
Cântec în doi..
se joacă cu cercuri în van
Şi pleacă excentric apoi..
sâmbătă, iulie 17, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu