Eu.
Infinituri de mine.
Gânduri și simțuri gonesc să se-mbine,
mereu.
joi, octombrie 27, 2011
miercuri, iulie 06, 2011
O ploaie de dor, argintie...
O ploaie de dor timpurie,
Se-aşterne acut prin secundele-albastre
În lumea cu iz de-amurg, purpurie,
În lumea de vechi şi-n lumea de astre.
Impropriu, mirabaili pereţi de mătase,
Coboară din ceruri clădite de zei...
Şi parcă plutesc licurici printre case,
În aerul pal, cu nori grei...
Doi trecători transparenţi, dănţuiesc,
Un dans al fiinţei eterne,
Cu măşti de argint, şi firesc,
Ascunşi în secretele terne.
În lumea de vechi şi lumea de astre,
În lumea cu aer de-amurg, purpurie,
Se-aştern acut, vagi clipe albastre,
Şi-o ploaie de dor, argintie...
Se-aşterne acut prin secundele-albastre
În lumea cu iz de-amurg, purpurie,
În lumea de vechi şi-n lumea de astre.
Impropriu, mirabaili pereţi de mătase,
Coboară din ceruri clădite de zei...
Şi parcă plutesc licurici printre case,
În aerul pal, cu nori grei...
Doi trecători transparenţi, dănţuiesc,
Un dans al fiinţei eterne,
Cu măşti de argint, şi firesc,
Ascunşi în secretele terne.
În lumea de vechi şi lumea de astre,
În lumea cu aer de-amurg, purpurie,
Se-aştern acut, vagi clipe albastre,
Şi-o ploaie de dor, argintie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
