cuvinte

Mi-am trezit un moment răsuflarea tăiată,

credeam c-o s-adorm în culoarea de rai.

ploua cu șoapte ascunse prin pernele clipei,

cum luna își plânge-adormirea...

cum visele pier dimineața-n lumină,

când el își întoarce privirea...

și raiul meu arde acum, fericirea trosnește...

și lumile râd în beție,

când inima mea amorțește...

Se naște

n-am să-ți răspund de ce mă-nvârt în jurul tău.
nu-mă-ntreba de ce-ți adulmec pașii,
de ce-ți croiesc în straiele nomade
tango aprins cu pulberi de mătase.

prin ochii mei, tăciuni se-adulmecă a vrajă...
-se-nchid și-apun,
 și-nvie un vals subtil, a viață,
cu sunet surd și contopiri de gheață.

nu mă-ntreba de ce-ți croiesc în straiele nomade,
un vals cu șiruri albe de cristale.
și nu căuta s-ajungi în gândul meu,
căci nu-ți răspund de ce mă-nvârt în jurul tău...

gânD

 Puntea dintre agonie și extaz se regăsește întrucâtva în iubire...

Celui care pleacă

 Iubirea noastră-n versuri mi se pierde,
 se scandă acum în plin refugiu V.
 M-agăț cu dor de trupul tău lunatic,
 cu anii mei de copilandră verde,
 căci dorul tău, în mine e empatic.

 Rămâi aici, și nu pleca spre lume,
 Căci lumea-i călăuză zbuciumată,
 Și mi te va fura, și-mi vei uita de nume,
 De zâmbet, de figura-n râsu-mi îmbibată.  

 Când stihul meu, cumva te va străbate,
 zâmbește lin, zâmbește-i cu tandrețe...
 Ascunși de zei, vom plânge-n el păcate,
 Și vom privi spre nouri cu blândețe,
 căci dorul meu, în tine e empatic,
 cu anii mei de copilandră verde...

Către viscol

 Un dor vecin cu tine mă apasă,
 pe latura opusă a gândirii treze.
 Și fug de el, să nu auzi de mine,
 cum zbier și nu-l las tainic să viseze.
 
 Amoruri împletite grav pe bolțile de gheață,
 suspină-n fuga mea cu piedici alienare.
 Căci te tot caut prin mări de lacrimi oarbe,
 Și nu-ndraznesc să calc pe pajiști cu verdeață...
   
 melodic, firea mea ascunsă printre file,
 rostește rugăciuni fără cuvinte...
 Nu-s păsări, nume, arbori și nici zile,
 S-audă ruga mea de dor fierbinte..
 
 Ce nostalgie-n sepia mă cuprinde,
 și-un dor vecin cu tine mă apasă...
 Pe latura opusă a gândirii treze,
 Alerg să-l prind și nu îl las să iasă.